Sunt momente când e mai bine să te retragi. Pur și simplu. Fără a mai oferi explicaţii și fără încercări de a-ţi justifica absența. Sunt momente în care ai nevoie să fii doar tu cu tine. Atât. Tu cu gândurile, emoțiile, înfrângerile, lacrimile tale. Sunt momente când simţi să te baricadezi în casă, să nu vezi pe nimeni, să poţi urla, să poţi plânge, să-ţi exteriorizezi furia, durerea, frustrările fără martori. Momente când nu ai nevoie de mila și compasiunea oamenilor (oricât de bine intenționați ar fi), pentru că, chiar dacă au trăit experiențe asemănătoare, ei nu sunt in locul tău, nu simt ceea ce simţi tu acum.
Sunt momente când ai nevoie doar de tine. Ca să te înțelegi, ca să-ţi faci ordine în gânduri, în sentimente, ca să te ierți, să te iubești și să te vindeci. E nevoie de timp și răbdare ca rănile să se cicatrizeze și durerea să se micșoreze ( fiindcă nu dispare niciodată de tot).
Sunt momente când e mai bine să întorci spatele lumii și să te vindeci în tăcere. E nevoie din când în când să-ţi oferi o pauză.
Licurici 