Publicat în Gânduri după miezul nopții..

Nu trăda! Nu fi ca ceilalţi!

Probabil tu ai fost trădat, minţit, umilit, rănit, dezamăgit și acum simţi să te răzbuni. Simţi că orice om pe care-l întâlnești în drumul tău merită să primească ceea ce ai primit tu. Să simtă durere, umilință, deznădejde. Să simtă exact ce ai simţit și tu. Orb de furie, nu realizezi că din cauza unui om care te-a rănit, NU AI VOIE să te răzbuni pe ceilalţi. Indiferent de ceea ce ţi s-a întâmplat pe parcursul timpului, indiferent de oamenii pe care i-ai întâlnit, nu te transforma într-un monstru! Sunt atâtea suflete rănite care au nevoie de înțelegere, de iubire, de vindecare. Fii tu excepția de la regulă. Fii tu loial și iubitor. Fii tu omul care iartă și uită. Fii! Nu pentru ei, ci pentru tine. Nu meriţi să duci povara urii, răutății, răzbunării. Tu meriţi să trăiești frumos, demn, cu spatele drept și sufletul sus sus.
Eliberează-te de tot ceea ce îţi răpește bucuria de a trăi și învaţă să zâmbești.
Ai grijă de tine! Nu te înrăi!

Publicat în Fără categorie

Cât suntem?

Suntem mai mult sau mai puţin. Suntem mai mult decât ceea ce arătăm, mai mult decât ceea ce rostim și mai mai mult decât ceea ce simţim. Paradoxal, da? Fiindcă dincolo de vorbă, faptă, chip se ascunde altceva. Mult mai profund, mai intens, misterios. Deseori se ascunde un bubuit de inimă după un ” nu-mi pasă „, niște amintiri după un „nu-mi amintesc”, o minciună după un „mi-e bine”, un pic de durere după „mi-a trecut”. Astfel complicăm lucrurile, situațiile și ajungem să nu ne mai înțelegem. Și când mă gândesc că, comunicarea ar trebui să ne apropie. Cuvintele rănesc, umilesc, lovesc, ucid, îndepărtează. Cuvintele distrug punţile dintre oameni. Creează prăpăstii de netrecut( de cele mai multe ori). Fiindcă vorbele sunt însoțite de emoţii, iar emoțiile sunt păstrate în suflet. În general ne amintim zilele cele mai frumoase și cele mai urâte din viața noastră, prin urmare emoțiile care au făcut sufletul să vibreze de fericire, care l-au făcut să zboare până la cer, dar și celelate de tristețe, dezamăgire, neputință, care din înaltul cerului l-au trimis cu viteză amețitoare la pământ zdrobindu-l în mii de bucăţi. Probabil o să-mi reproșaţi din nou (unii) că sunt deprimantă. De altfel, mi-a spus la un moment dat cineva trecut de o oarecare vârstă, că sunt prea tânără ca să gândesc atât de sumbru. Și acum întreb: există o vârstă anumită pentru tristețe și alta pentru bucurii? Există o vârstă pentru optimism și alta pentru pesimism? Ce te faci dacă în copilărie nu ai ochii legaţi? Ce te faci dacă de mic copil vezi cât de crudă este lumea? Și asta începând cu bunicii tăi care ar fi normal să fie BUNI! Ce te faci? Închizi ochii în adolescență la nedreptatea și urâţenia lumii și treci peste? Eu nu am putut închide ochii și nici trece peste. Mi-am tatuat în minte ceea ce am văzut urât în copilărie și adolescență cu un singur scop, să nu fiu și să nu fac niciodată la fel ca acei oameni. Nu, nu sunt depresivă, tristă sau deprimantă. Încerc doar să văd lumea așa cum este, imperfectă, urâtă dar și frumoasă.
Fiindcă știu că dincolo de toate se ascunde ceva.

Dincolo de o privire- un univers.
Dincolo de zâmbet- suferință.
Dincolo de putere- fragilitate.
Dincolo de independență- sete de afecțiune.
Dincolo de indiferență- interes.
Dincolo de ură- dragoste.
Dincolo de iubire- nu știu ce se ascunde, fiindcă nu am fost niciodată îndrăgostită..

Publicat în Gânduri după miezul nopții..

Alege-i pe acei oameni care te aleg pe tine

Să nu uiţi niciodată cine te-a ignorat deși ai cerut ajutor și cine te-a ajutat când nici nu ai reușit să strigi după ajutor.
Mereu vei dori să simţi iubire, să iubești și să fii iubit, să fii un om pozitiv, să vezi binele din toţi cei care te înconjoară. Vei alege să ai în preajmă oameni frumoși, buni, iubitori fiindcă nimeni nu vrea să fie înconjurat de oameni negativi. Este firesc ca fiecare să-și dorească tot ce este mai bun și frumos pentru el.
Pe de altă parte tu nu ești naiv, înțelegi că nu toţi oamenii pe care îi vei întâlni în viaţa ta se vor purta frumos cu tine. Nici pe departe. Nimeni nu este ideal. Uneori nu luăm deciziile corecte. De aceea trebuie să ai grijă cu cine ești deschis, cui îi povestești ce te doare.
Încearcă să nu uiţi că între tine și orice om de pe acest pământ este un număr exact de pași care se împarte la 2. Dacă tu ai parcurs numărul tău de pași, iar în întâmpinarea ta nu a venit nimeni, întoarce-te și pleacă. Știi de ce? Pentru că viaţa e prea scurtă ca să astepţi un om care probabil nu va veni niciodată. Și pentru că tu meriţi să fii tratat drept prioritate, nu opțiune. Și fiindcă tu poţi oferi multă iubire. Dar dacă o vei oferi celor care nu merită, atunci probabil nu-ţi va mai rămâne pentru cei dragi.
Începe să alegi oamenii care te aleg pe tine. Nu poţi să te oferi la infinit oamenilor care nu te vor. Nu poţi să le dai timpul, atenţia, energia ta oamenilor toxici care te transformă într-un om rece și sceptic.
Deși crezi că nu vei putea trăi fără acești oameni în viaţa ta, vei putea, crede-mă. Ești dependent de ei, atât. Și nu, ei nu sunt un rău necesar.
Tu păstrează lângă tine doar oamenii care merită timpul, atenţia, energia și iubirea ta.Oamenii care te ajută să evoluezi, să fii mai bun, mai iubitor, mai înțelegător, mai blând.
Păstrează în preajma ta oamenii care te poartă pe palme atunci când picioarele-ţi sunt obosite.

Publicat în Fără categorie

Astăzi te provoc să fii fericit!

Cred că noi, oamenii ne-am născut cu amânarea în sânge, în A.D.N, tatuată pe suflet. Doar așa îmi pot explica faptul că amânăm, amânăm și amânăm până când devine prea târziu. Ce amânăm? Majoritatea lucrurilor, vorbelor, gesturilor frumoase. Amânăm cu atâta ușurință de parcă ne-ar fi asigurate de către cineva alte dăți, alte zile de mâine, alte ocazii. Cât de naivi suntem. Ne credem zei, puternici și cu veșnicia la picioare. Trăim de parcă am avea timp nelimitat la dispoziție. Ne consumăm timpul, nervii, energia pe fleacuri, iar chestiile cu adevărat importante le lăsăm pe altă dată. Cel mai grav este faptul că nu amânăm cuvintele, gesturile, gândurile urâte ci pe cele frumoase. Ne grăbim să le spunem celor dragi cuvinte care să rănească, în schimb le amânăm pe acelea care vindecă. Ne grăbim să le reproșăm oamenilor când greșesc, în schimb amânăm să le arătăm și varianta corectă. Ne grăbim să spunem că urâm, în schimb amânăm să spunem că iubim. Ne grăbim să judecăm, dar amânăm să înțelegem. Ne grăbim să jignim, dar amânăm să ne prezentăm scuzele. Ne grăbim să rănim, dar amânăm să vindecăm. Și la final.. La final ajungem să regretăm nu tot ce am făcut, ci exact ceea ce nu am făcut. Regretăm șansele pierdute, regretăm dragostea nemanifestată, regretăm cuvintele nespuse, regretăm îmbrăţişările ratate. În loc să strângem în suflete momente, amintiri frumoase și plăcute, noi strângem regrete, păreri de rău și tot felul de ipoteze care încep cu ” poate dacă aș fi..”.
Dar tu? Tu de câte ori ai amânat ceva din frică, lașitate sau indiferenţă? Câte regrete ai adunat până acum în suflet? Dar câte amintiri frumoase?
Astăzi te provoc! Te provoc să faci ceva ce ai tot amânat să faci. Te provoc să-i spui ” te iubesc!” persoanei care prin simpla sa apariţie îţi face ziua mai frumoasă. Te provoc să-i spui „iartă-mă” omului căruia i-ai provocat durere intenționat. Te provoc să-ți faci timp să citești carte aceea care așteaptă cuminte pe noptieră. Te provoc să mergi la cursurile de dans la care tot visezi, chiar dacă ai niște kilograme în plus. Te provoc să participi la concursul acela, chiar dacă vor mai participa încă zeci de oameni. Te provoc să spui ce gândești, chiar dacă părerile tale nu corespund cu ale majorității.

Te provoc să fii tu însuți!
Astăzi te provoc să nu aduni regrete, ci satisfacții, împliniri și bucurii. Astăzi te provoc să faci ceea ce ai tot amânat să faci.
Astăzi te provoc să fii fericit! Accepţi provocarea?!

Publicat în Fără categorie

Încă cred..

Încă cred în minuni, în prietenii sincere, în ajutor dezinteresat, în zâmbete sincere, în iubire până la adânci bătrânețe, în lacrimi de fericire, în fericire, în pace, în răsărit privit în doi, în curcubeu, în bunătate, în onoare, promisiuni, în îmbrăţişări, în jurăminte, în dor, în suspine, în priviri senine, puterea exemplului frumos, în vindecare, în blândețe, curaj, demnitate. Încă cred în frumusețe, încă cred că va fi bine, vor fi bune toate, noi, voi, ei.
Cred în oameni, în forţa lor spirituală, în bunătatea, frumusețea, iubirea lor. Cred. Încă cred.. în MINUNI, în IUBIRE, în OAMENI.
Și lasă-i să mă critice, să mă judece, să mă privească cruciș, să mă creadă naivă. Eu oricum cred în ei. Încă cred. În Oameni..

Publicat în Fără categorie

Continuă…

Continuă să zâmbești, continuă să visezi, continuă să lupţi pentru visurile tale, continuă să iubești, să lucrezi asupra ta, să devii mai bun, mai frumos, mai tolerant, mai empatic, mai calm, mai fericit. Continuă să speri, să ierţi, să te bucuri de toate câte te înconjoară, de natură, animale, flori, păsări, oameni, stele, lună, soare, muzică, poezie, tăcere, de Tine. Continuă să mergi cu fruntea ridicată, cu spatele drept și sufletul sus-sus printre nori, să nu-l ajungă nici o răutate, nici o supărare, nici un strop de mânie sau invidie. Umple-l cu iubire, pace, bucurie și lasă-l să zboare printre nori, lasă-l să fure culori de la curcubeu, lumină de la soare, sclipici de la stele și liniște de la nopţi. Iar atunci când vei simţi că ești obosit, copleșit de gânduri, răvășit de neliniște, cheamă-l la tine. Prinde-l în palmă și privește-l. Știi ce putere au ochii? Știi cât înseamnă o privire? Dacă nu știi, întreabă un orb, el o să-ți povestească, ca nimeni altcineva.
Continuă..să zâmbești, să speri, să iubești. Doar continuă, indiferent de toate și toţi..

Publicat în Fără categorie, Versuri

Învaţă

Deschide
ochii
și
bucură-te!
De viaţă,
soare,
culori,
respirație,
bătăi de inimă,
oameni.
Învaţă

te
bucuri.
Adună
în
suflet
zâmbete
amintiri
emoții
pentru zile friguroase de iarnă.
Adună lumină pentru zile negre sau gri.
Învaţă să te bucuri și să aduni.