Există așa categorie de oameni pe care atunci când îi cunoști te gândești că ți-a pus Dumnezeu mâna pe cap. Oameni obișnuiți și totuși atât de blânzi, iubitori, zâmbitori, senini, calzi, plăcuți exact ca zilele de duminică. Așa îi numesc în sinea mea, Oameni Duminică. Nu îți sunt clipă de clipă alături, dar imediat ce apar,… Citește în continuare ©️ Oameni Duminică
©️ Mi-a bătut la ușă primăvara
Mi-a băut la ușă primăvara,știu că era ea,am recunoscut-o după parfum,mirosea a lalele, lăcrimioare și liliac.Am recunoscut-o după voce,îngâna melodiile păsărilor. Nu i-am deschis.Nu aveam voie în acel ansă deschid nimănui. Mi-a bătut în fiecare zi,dar nu m-a convinspână într-o zi,când a strecurat o rază de soare sub ușă.Abia atunci am ieșit din casă.Era vară…
©️ Univers
Am găsit imensitateaîn ochii tăi,în iriși ai pitit stelelepe care le-am căutat pe cer până la limita disperării.Sub o pleoapă ai ascuns soarele,sub cealaltă lunaTu însuți un univers,ai ascuns altul în priviri.Pe chip ți-ai pictat anotimpurile,ai început cu primăvara,acum ești vară,iar soarele din ochiul dreptmă face să roșesc,sunt sensibilă la căldurăși privirile insistente.Brațele ți le-ai… Citește în continuare ©️ Univers
©️ Când unii te rănesc, alții te vindecă…
Când unii te rănesc, alţii te vindecă. Cu zâmbete, cu îmbrăţişări, cu blândețe, cu răbdare, cu atenţie, cu empatie, cu iubire. Uneori o fac fără să spună nimic, doar stând alături de tine. Ei sunt genul acela de oameni buni de pus pe rană. Emană căldură, înțelegere, lumină prin toţi porii. Nu știu dacă asemenea… Citește în continuare ©️ Când unii te rănesc, alții te vindecă…
©️ „Iubește-mă! Te rog!”…
Oamenii au nevoie de iubire. Și nu doar că au nevoie, ci sunt dependenți de iubire. Uneori sufocă această nevoie, se lasă conduși de mândrie, supărare, frustrări, mânie, ură, orgoliu. Dar nu durează. Pentru că nevoia de iubire revine mai puternică, mai apăsătoare. Unii încearcă să uite (și reușesc o perioadă scurtă de timp) că… Citește în continuare ©️ „Iubește-mă! Te rog!”…
©️ Aș vrea
Aș vrea să mă pot transformaîntr-un poem,să mă savurezi asemenea picăturilor de vinla lumina lunii,să-ți alerg prin gânduri,iar ADN-ul tău să-mi fie casă.Aș vrea să fiu versurilepe care le cauți de fiecare dată,așa cum întrebările caută răspunsuri.Aș vrea să fiurimele fără de carete simți pustiu,trist,incomplet. Aș vrea să fiu..Să-ți fiu..
©️ Când sufletele se despart
Când drumurile se despart,rămândurerileșisuspinele.Când privirile se despart,rămânamintirileșiiluziile.Când mâinile se despart,rămânefrigulșidorul.Când vorbele se despart,rămânetăcereașiliniștea.Când sufletele se despart,nu mai rămâne nimic,nici privirile,nici mâinile,nici cuvintele,nici iubirea.NIMIC..Fără sufletenu mai există nimic..
