El. Cu mâinile în buzunare, vorbește repede, ridică tonul vocii, merge cu pași mari. Îi reproșează că s-a reținut la serviciu, că doar au convenit să meargă s-o ajute pe mama lui.Ea. În mâna dreaptă o sacoșă, în cea stângă alta. Merge repede, cu pași mărunți, nu reușește să țină pasul cu el. Are privirea… Citește în continuare ©️ El. Ea

A fost cândva o casă, mică, cochetă, cu brâie de smoală, cu acoperiș de stuf, așa cum erau mai toate casele de la sat, cu rândunici care în fiecare primăvară își făceau cuib sub streașină, cu salcâm în curte, trandafiri și copaci de liliac sub ferestre. A fost cândva o casă în care răsunau râsete… Citește în continuare ©️ Pragurile orfane

Vezi tu, uneori se întâmplă să găsești fără să cauți un semafor, un vis, o soluție, un om. Așa. Din senin. Când (te) aștepți mai puțin. De fapt, când nu aștepți deloc.E momentul de ,,acum" care surprinde. Ai timp doar să te miri, să clipești, să-ți ții respirația câteva clipe, ca mai apoi să expiri… Citește în continuare ©️ Uneori se întâmplă să găsești fără să cauți

Uneori te cramponezi de situații, strâns, ții cu tot dinadinsul să le faci să dureze, deși ești conștient că ar trebui să te zbați, să scapi, să evadezi.Uneori te complaci în relații eșuate care nu doar că au încetat demult să te împlinească, să-ți aducă doza de bine, de zâmbet, de frumos, dar te împiedică… Citește în continuare ©️ Cine trebuie să rămână, rămâne…

Ai văzut vreodată cât de albaștri sunt ochii mării când este calmă? Oare la ce se gândește? Poate că a iubit și ea cândva... Dar când e furioasă, ai văzut ce ochi întunecaţi are? Asemenea unei femei geloase. Dacă ar putea vorbi, câte povești ar povesti... Îţi imaginezi la câte lacrimi, zâmbete, sărutări, ţipete, îmbrăţişări… Citește în continuare ©️ Ochii mării.