Ultima perioadă a fost stresantă. Curând, împlinesc un an de când am plecat de acasă (din nou!). Am plecat într-o țară a cărei limbă nu o știam deloc. Absolut. Nimic. Zero. Un loc de muncă nou / necunoscut ca activitate, colegi noi, emoții, nesiguranță. Ușor ușor m-am adaptat cu munca. Și colegii. Se vorbește mult… Citește în continuare ©️ Mulțumesc pentru fericire, Doamne!
Autor: Licurici de suflet
Cine sunt eu?! Sunt un om care colecționează suflete, zâmbete și amintiri.. E. C.💙
©️ Dor de Tata
Într-o zi ne vom întâlni,din nou.Îți voi povestide câte orimi-am dorit ca plecarea tasă fie doar un vis urâtdin care să mă trezescla ivirea zorilor,de câte orimi-am imaginatcă îți văd ochiiîn culorile curcubeului,de câte oriți-am simțit prezențaîn stropii de ploaie. Într-o zi ne vom întâlniși te voi îmbrățișapentru toate dățileîn care mi-am dorit s-o fac,dar… Citește în continuare ©️ Dor de Tata
©️ Când mai târziu e prea târziu
Ninge de câteva zile, cât nu a nins toată iarna. Și, deși iubesc fulgii, gerul, iarna cu tot ceea ce presupune ea, nu mă bucur de aceste zile. Așteptam să ningă de sărbătorile de iarnă. În dimineața Crăciunului, am alergat la geam cu speranța că voi vedea totul învăluit în alb. Nu a fost să… Citește în continuare ©️ Când mai târziu e prea târziu
©️ Primăvara mea sunt eu!
Mereu am așteptat primăvara cu sufletul la gură. Iubesc deopotrivă toate anotimpurile, iarna cu neaua sa pufoasă și ziua mea de naștere, vara cu relaxarea și libertatea sa, toamna cu amalgamul de culori și melancolie, primăvara... Iubesc primăvara pentru verdele crud, mirosul florilor, primul cânt al păsărilor și speranță. Sunt omul care este dependent de… Citește în continuare ©️ Primăvara mea sunt eu!
©️ Tu poți
De câte ori ai renunțat la tine, la visurile tale, la dorințele tale? De câte ori te-ai lăsat pentru „mai târziu!”?De cele mai multe ori renunțăm la noi înșine ușor, prea ușor. Uneori o facem din frică, având altfel de visuri decât au cei din preajmă riscăm să părem ciudați. Alteori renunțăm din lașitate, fără… Citește în continuare ©️ Tu poți
©️ Toamnele, la Moldova Toamnele
V-am mai povestit la un moment dat că sunt născută la țară. Universul copilăriei mele a fost un sat mic, dar care atunci îmi părea imens. Și cât farmec avea fiecare anotimp! Iarna cu troienele sale uneori mai înalte decât mine, cu dealurile transformate în derdeluș, dar mai ales nelipsitele babe de omăt. Primăvara cu… Citește în continuare ©️ Toamnele, la Moldova Toamnele
©️ Iubire fără început
Simțea fiecare picătură de ploaie care îi atingea corpul ca și cum ar fi fost lacrimi ale Domnului. Îi era dor. Din nou. O lacrimă se prelinse pe obrazul ei și se abținu s-o șteargă. Unele lacrimi erau destinate să cadă, trebuiau să cadă, ca să spele amintiri, regrete, dor. A înțeles asta abia peste… Citește în continuare ©️ Iubire fără început
©️ Negru este o alegere
Suferința face parte din viața ta, la fel și durerea, trădarea, dezamăgirile, înfrângerile, greutățile. Nu ai cum să le eviți. Fac parte din tine. Se amestecă toate asemenea unei haine negre și te înfășoară (căci nu te îmbraci de bună voie) și nu ai cum să scapi. Ești îmbrăcat în negru, de parcă ai ține… Citește în continuare ©️ Negru este o alegere
©️ Îmi place să cred că oamenii nu se întâlnesc întâmplător
Îmi place să cred că oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Că ne ies în cale anume oamenii de care avem nevoie în acel moment, indiferent de menirea fiecăruia dintre ei. Cum să cred că e o întâmplare, când privești pe cineva care îți este alături și te întrebi: "cum de te-am întâlnit? Poate nu te… Citește în continuare ©️ Îmi place să cred că oamenii nu se întâlnesc întâmplător
©️ Tu ai universul tău?
- Cum poţi să fii atât de senină când se întâmplă atâtea nenoriciri în lume? Atâtea drame, crime, inundații, foamete, razboi. Atâta urâţenie, răutate, ură, invidie, nedreptate. Tu le vezi?– Da! Le văd!– Și de ce nu te revolţi?– Poate fiindcă nu a existat niciodată în toată istoria omenirii un moment în care oamenii să… Citește în continuare ©️ Tu ai universul tău?
Licurici 