Ostenite,cuvintele se-nghesuieîntre noi,se iau de mânăși tac,clădesc ziduri.Cândva împleteau punțipe care le traversam zâmbindcând tu,când eu.Acumnu mai avem nicio șansăe prea grea tăcerea,sunt prea înalte zidurileși cu fiecare zirăpesc nu doar din spațiu,ci și din aer.Mi-e frică de ziua când se vor prăbuși peste noi.În ce moment am pus orgoliul mai presus de…orice?!

Nu am decâto inimă.Ia-o dacă ai nevoieși pleacă!Să nu privești în urmă,să nu păstrezi amintiri,nici păreri de rău.Să zâmbești,să ierți,să iubești,să-ți urmezi inima.A ta!A mea s-ar putea să te aducădin nou spre mine.Chiar dacă la tine se simte Acasă!

Mă dezbrac de gânduri,unul după altulle azvârl haotic prin casă.Atât de multe și grele,mă mir că am putut să le port toată ziua.Azi nu le pun la spălat,o să le arunc.Îmi place să ies noapteacând orașul doarmesă le împrăștii în cele patru zări.A doua zi le găsesclângă pernă,obosite, sângerânde, însetate.Mă privesc nedumerite,niciodată cu ură.

Suntun boț de humăpeste care a suflat Dumnezeuîntr-o noapte de iarnă.În loc de ochimi-a pus doi fulgi,iar în loc de părmi-a presărat praf de stele. Sunt un boț, doar un boț… Ce poate fi strivit în orice momentde necaz, oameni sau durere,dar în acele clipe îmi amintesc cine M-a creatși îngenunchez… Doamne! Îți mulțumesc!

Ce dacă suntem la mii de kilometri distanță unul de celălalt?Nu ne poate împiedica nimeni să ne simțim aproape!Hai să ne facem cafea!Tu o vei savura la asfințit,eu la răsărit,ambii sub același cerși soare.Gândurile melele vor așteptape ale talepentru a-și primi doza indispensabilă de îmbrățișăriștii tulocul lor de întâlnire,rămâne neschimbatjumătatea distanței dintre noi.

Când îți plouă, și-ți tună, și-ți ninge cu tristețe,cine îți desenează zâmbete pe chipși curcubeu în privire?!Când durerea îți zdrobește zborul,cine te ridică pe aripile sale?!Când îți ești demon, cine ți-e înger?!Când te rătăcești, cine îți arată drumul către tine?!Când vezi totul în alb-negru,cine îți colorează lumea?!Când privirea ta e scăldată de lacrimi, cine ți… Citește în continuare ©️ Întrebări retorice

Ceea ce pentru tine este defect,pentru altcineva va fi minune,imperfecțiunile ne fac atât de frumoși!Gropița din obraz,alunița de pe umăr,pistruii de pe nasvor fi un miracolcare îl vor salva pe cineva de la singurătate și tristețe.Vei fi iubit(ă) într-o zi.Nu pentru ceea ce ai,ci pentru ceea ce ești,pentru felul în care zâmbești,te încrunți când ești… Citește în continuare ©️ Vei fi iubit(ă) într-o zi…

Te blestem să iubeștiprofund,total,până la ultima bătaie de inimăși aripă.Să arzi în focul pasiunii,iar din scrumul lacrimilorsă renaști în zorii fiecărei zileasemenea păsării Phoenix.Să arzi o veșnicieși încă o clipă,atât cât să mai renaști o dată,o ultimă dată!Abia atunci să fii eliberat!Până atunci…Te blestemsă (mă) iubești!!!

Mi-a băut la ușă primăvara,știu că era ea,am recunoscut-o după parfum,mirosea a lalele, lăcrimioare și liliac.Am recunoscut-o după voce,îngâna melodiile păsărilor. Nu i-am deschis.Nu aveam voie în acel ansă deschid nimănui. Mi-a bătut în fiecare zi,dar nu m-a convinspână într-o zi,când a strecurat o rază de soare sub ușă.Abia atunci am ieșit din casă.Era vară…

Am găsit imensitateaîn ochii tăi,în iriși ai pitit stelelepe care le-am căutat pe cer până la limita disperării.Sub o pleoapă ai ascuns soarele,sub cealaltă lunaTu însuți un univers,ai ascuns altul în priviri.Pe chip ți-ai pictat anotimpurile,ai început cu primăvara,acum ești vară,iar soarele din ochiul dreptmă face să roșesc,sunt sensibilă la căldurăși privirile insistente.Brațele ți le-ai… Citește în continuare ©️ Univers