O voi lua de la capăt ori de câte ori va fi nevoie, pentru că nu știu să mă exprim altfel decât prin scris. Uneori poate o fac mai bine, alteori stângaci îmi caut cuvintele, mă caut pe mine. Mereu sunt în căutare de ceva. Probabil voi căuta până la ultima bătaie de inimă, sau poate și dincolo de ea. Cert este că scrisul mi s-a părut cea mai potrivită formă prin care îmi pot exprima gândurile, emoţiile, tăcerile. Și da, o să-mi cresc aripi din lacrimile neplânse…

Bine, voi ascunde asta sub zâmbete, sub mii de zâmbete . Nu-i așa că licuricii nu au voie să plângă ?!