Sărbători Pascale cu Lumină în suflete

Când eram mică credeam că Paștele înseamnă ouăle roșii și cozonacii( adoram momentul când mama îi scotea din cuptor și mirosul delicios învăluia toată casa! Ce timpuri!). Mai târziu credeam că sărbătorile Pascale înseamnă post, mersul la biserică, și noi toţi în jurul mesei. Mai credeam că înseamnă și lumina pe care o aduceam de la biserică și de care aveam grijă ca de ochii din cap, ca nu care cumva să se stingă în drum spre casă. Credeam că înseamnă filmul pe care îl tot vedeam la televizor în care Iisus Hristos era răstignit și după 3 zile învia. Între timp am crescut. A dispărut mirosul de cozonac, nu ne mai adunăm la masă cu toţii( ne-am împrăștiat în lumea mare, iar unii dincolo de ea), nu mai ţin post de ani de zile, tot de ceva timp nu am mai fost la biserică să iau foc, unii îi zic foc sfânt. Despre ce o fi Paștele? Mă întreb acum, când sunt un om matur. Știu sigur că nu este despre ouă vopsite, cozonac, miel, în general nu este despre mâncare, nici măcar despre post nu este. Atunci? Rămâne lumina. Nu, nu lumina pe care o luăm de la biserică, ci lumina din suflet pe care de cele mai multe ori uităm să o aprindem, sau dacă o aprindem uităm să avem grijă să nu se stingă. Știi cât de trist e un suflet cu lumina stinsă? Probabil te întrebi cum îţi poţi menţine aprinsă flacăra sufletului. E simplu. Dăruiește compasiune, iubire, iertare, blândețe, bunătate.
Dincolo de religia pe care o are fiecare om de pe acest pământ, asta ar trebui să fie religia umanității( cred eu!) Iubirea! Un om care se iubește, care își iubește aproapele ca pe sine, nu poate face rău, nu-i așa?!
Să ne iubim, să ne iertăm și să fim îngăduitori unii cu ceilalți. Nu doar în anumite zile ale anului.
Sărbători Pascale cu Iubire, Lumină și Pace vă doresc, Oameni dragi!