Sunt un om obișnuit. Cu griji, emoţii, încercări, victorii, eșecuri și gânduri. Gânduri care curg valuri, valuri. Să vreau și tot n-aș reuși să scriu despre ele, mi-ar fi greu, extrem. Sunt prea repezi, prea furioase uneori, iar alteori vin cu o încetineală enervantă, atât de enervantă încât nu mai am răbdare să le descifrez cap-coadă.
Încă nu știu cine sunt, încă nu știu care este menirea mea pe acest pământ. Încă mă caut, caut. Am momente când sunt confuză, când toate își pierd rostul, când îmi zic:” Gata! Până aici a fost! Chiar nu mai pot!”. Și totuși mai pot. Un pic. Încă un pic de fiecare dată. Văd un om necunoscut zâmbind, miros o floare, aud un crâmpei de melodie, văd un fluture, stau cu ochii închiși la soare, privesc un apus, citesc o carte, vorbesc cu cineva drag și toate astea mă încarcă cu energie. Dacă ai și tu momente din astea, nu dispera. Toţi le avem. Toţi avem momente când ne gândim că gata, nu mai putem. Când mâinile ne atârnă pe lângă trup lipsite de vlagă. Important e să găsești activitățile și oamenii potriviţi care să-ți încarce bateriile. Care să te ajute să revii pe linia de plutire. Nu e ușor, dar nici imposibil nu e. Important e să-ţi dorești asta.
Și tu îţi dorești.
Pentru că tu ești un învingător.
Tu știi când să cedezi, dar știi și când să insiști. Știi că dacă vei cădea de 10 ori, te vei ridica de 11!
Tu, Om drag, ești un Învingător!
Licurici 