©️ Mulțumesc pentru fericire, Doamne!

Ultima perioadă a fost stresantă. Curând, împlinesc un an de când am plecat de acasă (din nou!). Am plecat într-o țară a cărei limbă nu o știam deloc. Absolut. Nimic. Zero. Un loc de muncă nou / necunoscut ca activitate, colegi noi, emoții, nesiguranță. Ușor ușor m-am adaptat cu munca. Și colegii. Se vorbește mult limba română, spre bucuria mea inițială, fiindcă era simplu să înțeleg intrucțiunile, și spre dezamăgirea mea, mai târziu, pentru că auzind și vorbind mai mereu română, nu prea am unde să învăț limba de stat (bine, am învățat cum să mă salut, să spun „mulțumesc!” și „vă rog!”

Programul zilnic de 10 ore, 6 zile din 7, și-a spus cuvântul. Deseori irascibilă, obosită, stresată, mâncatul compulsiv, kilogramele în plus, nemulțumită de toți și toate, inclusiv de mine, nu am mai simțit bucurie deplină. Știți momentul acela în care îți simți interiorul fremătând de mulțumire? Am simțit asta azi. Cum duminică aici au sărbătorit Paștele catolic, am avut liber 2 zile la rând, duminică și luni. Ei bine, nu spun că doar am dormit și m-am odihnit zilele astea, nu. Am mai gătit, am dat cu aspiratorul, am mai ieșit un pic pe afară. Și la un moment dat, spre seară, după un somn care a durat cam o oră, m-am trezit, am căutat pe Netflix un film și am început să-l privesc, savurând înghețata la cutie pe care mi-am pus-o alături. Ei, exact în acel moment, fără să aibă vreo legătură cu subiectul filmului, am simțit cum mi se umple sufletul de bucurie și am gândit: „mulțumesc pentru fericire, Doamne!” Da, atunci când mâncam înghețată și priveam un film. Atunci m-am simțit fericită și recunoscătoare pentru acest simplu moment de relaxare. Unii se simt fericiți când câștigă la loto, când își cumpără mașină, haine de firmă, bijuterii scumpe. Eu mi-am găsit fericirea într-un moment de relaxare. Mi se întâmplă rareori, probabil fiindcă mă iau cu viața, mă gândesc mai mereu că am ceva de făcut, rezolvat, sunt agitată, uit să-mi rezerv niște momente de liniște. Simt recunoștință pentru fiecare zi trăită, pentru sănătate, familia mea și toți cei dragi. Dar rareori simt bucurie, și mă întreb dacă nu cumva eu mă privez de ea (bine, știu deja răspunsul) 😊

Știu, bucuria nu poate fi planificată, dar poate fi găsită chiar sub nasul nostru. Uneori înseamnă o cafea savurată în liniște, alteori poate însemna o carte tulburătoare, uneori poate fi sub forma unui mesaj de la un prieten, alteori o melodie care îți face sufletul să vibreze de emoție. Orice. Și se știe, că micile bucurii sunt, practic, fericirea.