©️ Părerile lor

Multe se pot întâmpla pe parcursul unei zile. Poți cădea, te poți ridica, poți zâmbi, plânge, îți poți pierde sau regăsi echilibrul.Poți trece printr-o mulțime de stări și evenimente, iar oamenii te vor privi, te vor aplauda, te vor critica. Și asta în decursul unei zile. Dar pe parcursul mai multor zile, îți dai seama…

©️ Dependență

Suntem dependenţi de lucruri, obiecte, deprinderi, sentimente, emoţii, oameni. Mai ales oameni. De culoarea zâmbetelor, vocile, ochii, mângâierile, șoaptele, mesajele, apelurile lor. De emoţiile pe care ni le provoacă. Și nu e ca și cum ai ţine neapărat să devii dependent de un om. Nu. Se întâmplă firesc, pe nesimţite. De la un „Bună!” se ajunge la…

©️ Oamenii mari

Oamenii mari de cele mai multe ori au nevoie să creadă în povești mai mult decât copiii. Pentru că ei, oameni mari, cunosc alți oameni mari, trăiesc intens atât emoțiile pozitive, dar mai ales pe cele negative. Copiilor pentru fericire de cele mai multe ori le este suficient o jucărie nouă, o ciocolată, atenție, în…

©️ Instrucțiuni

Nu am decâto inimă.Ia-o dacă ai nevoieși pleacă!Să nu privești în urmă,să nu păstrezi amintiri,nici păreri de rău.Să zâmbești,să ierți,să iubești,să-ți urmezi inima.A ta!A mea s-ar putea să te aducădin nou spre mine.Chiar dacă la tine se simte Acasă!

©️ Mă dezbrac de gânduri

Mă dezbrac de gânduri,unul după altulle azvârl haotic prin casă.Atât de multe și grele,mă mir că am putut să le port toată ziua.Azi nu le pun la spălat,o să le arunc.Îmi place să ies noapteacând orașul doarmesă le împrăștii în cele patru zări.A doua zi le găsesclângă pernă,obosite, sângerânde, însetate.Mă privesc nedumerite,niciodată cu ură.

©️ Oamenii frumoși

Mă fascinează oamenii, alături de natură, rămân a fi o sursă inepuizabilă de inspirație, iubire, frumos (prefer să văd și să caut la ei doar partea luminoasă, pe cea urâtă o arată uneori fără să le-o cer..) Niciodată nu voi susține că aș cunoaște mulți oameni, că i-aș cunoaște în totalitate. Totuși, am cunoscut câțiva.…

©️ Boț de humă

Suntun boț de humăpeste care a suflat Dumnezeuîntr-o noapte de iarnă.În loc de ochimi-a pus doi fulgi,iar în loc de părmi-a presărat praf de stele. Sunt un boț, doar un boț… Ce poate fi strivit în orice momentde necaz, oameni sau durere,dar în acele clipe îmi amintesc cine M-a creatși îngenunchez… Doamne! Îți mulțumesc!