Cartea de pe noptieră

©️ Cel mai lung drum, Nicholas Sparks.

Cineva mi-a mărturisit că își dorește să poate trăi 500 de ani. Își argumentează dorința prin faptul că ar avea timp suficient să învețe, să descifreze, să înțeleagă viața în prima sută de ani, ca în următoarele sute să trăiască cu adevărat. Să nu se mai consume pentru relații, oameni, evenimente, lucruri care nu merită timp și atenție. Bine, ideea lui era mult mai profundă, eu am generalizat-o aici. Și totuși, când am discutat despre asta, nu am fost de acord cu el. Părerea mea, e că oricât de mult am trăi (fie și sute de ani) tot vom lua decizii greșite, tot vom fi afectați de evenimente, tot vom fi dezamăgiți sau dimpotrivă, fericiți de către oameni. Atâta timp cât simțim, ne pasă, nu ne putem detașa de propriile emoții, trăiri, vieți.

Și cum nimic nu este întâmplător, am descoperit cartea „Cel mai lung drum” de Nicholas Sparks, carte care vine în sprijinul părerii mele, că nu contează atât numărul anilor, cât viața pe care o conțin, aventurile, fericirea, iubirea, zâmbetele, dar și dozele de fericire și tristețe pentru că până la urmă asta este viața, un amestec din toate.

Romanul incepe cu Ira, un bătrân de 91 de ani implicat într-un accident. Este blocat peste 36 de ore în mașină, timp în care își retrăiește viața. Își amintește cum a cunoscut-o pe soția Ruth (care fiind decedată de 9 ani, ia forma unei fantome și îi este alături în mașină ținându-l în viață cu ajutorul amintirilor) evreica fugită din Germania care avea să-i devină omul pentru care îi va mulțumi cerului în fiecare zi.
În timpul războiului Ira este infectat cu oreion rămânând steril, dar în numele dragostei, Ruth acceptă să se căsătorească cu el, renunțând la visul de a avea copii.
Cel de-al doilea cuplu al romanului este Sophia, studenta colegiului Wake Forest și Luke, campion la rodeo. Doi tineri pe de o parte atât de diferiți, iar pe de alta au o mulțime de lucruri în comun ajungând să se completeze armonios.
Destinul celor două cupluri se întrepătrund făcând finalul romanului surprinzător și emoționant în același timp.

Ideea centrală a cărții este iubirea, iubirea față de familie, artă, aproapele tău, dar și iubirea dintre doi oameni. Acest gen de cărți mă conving de fiecare dată că există căsnicii care durează până la adânci bătrâneți, că există iubire care durează până când inima unuia dintre cei doi încetează să mai bată, ba chiar durează și după. Asta nu înseamnă că nu există certuri, neînțelegeri, sacrificii pentru că există. Dar mai presus de toate rămâne fericirea de a-l ține pe celălalt de mână, de a bea cafeaua împreună, de a povesti la cină despre cum a fost ziua și de a discuta orice fără frica de a fi respins, judecat, criticat.
Dacă simțiți nevoia să citiți ceva care să vă motiveze, emoționeze, să vă readucă speranța în suflete, vă recomand cu căldură „Cel mai lung drum” de Nicholas Sparks.
Atașez mai jos un citat care mi-a plăcut enorm și care cuprinde esența romanului: „La urma urmei, dacă există raiul, ne vom regăsi, pentru că fără tine nu există rai!”

2 gânduri despre „©️ Cel mai lung drum, Nicholas Sparks.

  1. Hristos a inviat ! Multumiri pentru recomandare..si pentru poveste ! Ma simt ca si cum as fi citit deja cateva pagjni…asa de frumos ai povestit. Esti o sensibila..o romantica..o dulce.Cred..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s