Trecutul și viitorul. Acest gând îmi vine în minte de fiecare dată când mă apropii de geam și privesc acest trandafir. Am crezut că nu va supraviețui. Ori de câte ori i se uscau florile, mă gândeam că au fost ultimile. Și totuși.. De fiecare dată a găsit forțe noi și a înflorit. De această dată are boboci, deși florile vechi însă nu s-au scuturat.
La fel se întâmplă și cu oamenii. Ori de câte ori par că sunt la pământ, găsesc surse de energie și se ridică, își bandajează rănile și continuă.
Uneori e nevoie să cădem la pământ pentru a ne odihni, pentru a ne regăsi curajul, încrederea, forțele interioare, pentru a ne revizui prioritățile ca mai apoi să continuăm. Important e să nu renunțăm.
Azi mi-am luat doza de optimism de la o floare. Mâine poate o iau de la un om. Iar poimâine o voi găsi la mine. Cine știe?!