Un
cuvânt
a plecat
în lume
să-și găsească rostul.
A străbătut mări, munţi și gânduri,
nimeni nu avea nevoie de el.
Oamenii
erau
preocupaţi
să facă bani
Nu aveau timp pentru cuvânt.
A
obosit
cuvântul
și s-a așezat
pe o rază de lună
să se odihnească.
A adormit!
S-a
trezit
îmbrățișat
de alte două cuvinte.
Nici n-au apucat să facă cunoștință
când de ele s-a apropiat un copil.
A
luat
cuvântul
rătăcitor
apoi pe celelalte
și le-a dus la inimă.
Le-a
simțit
căldura
și a șoptit:
– Mama, te iubesc!
Licurici 