©️ Oamenii se pierd

Două adevăruri universal- valabile pe care le-am conștientizat acum ceva timp sunt:
1) nimic nu este veșnic
2) nimic nu este perfect
Dacă aș spune că mi-a fost mai ușor din momentul în care le-am acceptat, ar însemna să mint, dar cel puțin aveam o explicație logică pentru toate câte mi se întâmplau mie sau celor din jur.
Deci, nimic nu este perfect, inclusiv prietenia. În fond ce este prietenia dacă nu legătura dintre două fiinţe întemeiată pe păreri, gusturi comune însoţită de nevoia de a-și dezvălui una alteia sufletul, de a-și mărturisi secretele și capacitatea de a-și fi alături una alteia la bine și mai ales la rău?! O relație care uneori se ţese greu și care se poate destrăma într-o clipă, dintr-un gest, dar mai ales dintr-o vorbă. Vorbă care oricât de aruncată la întâmplare sau spusă la repezeală n-ar fi, reprezintă rodul unor păreri făcute de-a lungul timpului. Mereu am fost atentă la ceea ce mi-au spus oamenii la nervi sau supărare, fiindcă în asemenea momente majoritatea își pierd autocontrolul și măștile fiind exact așa cum sunt și spunând ceea ce cred, gândesc, chiar dacă mai târziu se dezic de propriile cuvinte.
Ușor ușor oamenii ajung să se piardă (că doar nimic nu este veșnic), se destramă prietenii, trec pasiunile. Se pierd oamenii. Se rătăcesc unii de alţii, de cele mai multe ori definitiv. Nu-și mai recunosc drumul spre suflete, devin străini (și cine poate fi mai străin decât cel care ţi-a fost cândva cel mai apropiat om?). Uneori nu se îndepărtează unii de ceilalți pur și simplu, ci ard punţile dintre ei, înalţă ziduri atât de înalte încât nu le mai pot escalada niciodată.
Dar sunt și oameni care se regăsesc. Oameni care mânaţi de amintiri, remușcări, păreri de rău se regăsesc. Și dacă fizic sunt neschimbaţi, sufletește uneori nu se mai recunosc. Abia în clipa în care se cercetează atent unul pe celălalt își văd sufletele pline de răni, cicatrici sau și mai rău, amputate. Amputate fiindcă orice om care pleacă din viaţa ta ia o parte din tine cu el, parte care în momentul regăsirii poate lipsi.
Abia atunci înțeleg rostul vorbei din bătrâni care spune ” să nu legi niciodată firul rupt al unei prietenii” eu aș parafraza și aș spune al unei relaţii.
Oamenii se pierd din nepăsare, plictiseală, egoism, nerăbdare, obișnuinţă. Se găsesc din întâmplare și se pierd din alegere. Păcat.