Pe parcursul vieții căutăm. Ne căutăm rostul, menirea, oamenii, calea. Luăm tot soiul de decizii care ne apropie sau ne îndepărtează de drumul propriu. Și nu există drumuri mai bune sau mai rele, există drumul personal. Drumul tău pe care îl parcurgi uneori singur, alteori fiind însoțit de oameni. Nimeni nu te va însoți de la început până la sfârșit, fiindcă cărările doar se intersectează, după care se despart, uneori definit, alteori mai ai șansa să vezi unii oameni. Niciodată nu știi ce și cine te așteaptă la următoarea cotitură. Probabil te vei rătăci de multe ori, vei fi atras de calea unor oameni care îți va părea mai ușoară, mai frumoasă, mai presărată cu flori, dar nu vei fi fericit decât când îți vei parcurge propria cale, indiferent câte probleme, greutăți sau suișuri vei întâlni pe parcurs. Uneori vei avea senzația că drumul tău nu este al tău, vei avea momente când te vei simți străin de tine, confuz. În acele momente va trebui să-ți revizuiești prioritățile, să-ți amintești cine ești, cine vrei să fii, care îți sunt aspirațiile, valorile și visurile.
Probabil nu contează cât timp rătăcești sau pe unde rătăcești, ci contează să-ți menții echilibrul, iar la final să fii acolo unde trebuie să ajungi.
Licurici 
👌🏻
ApreciazăApreciază
„Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.
De multe ori, chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, şi bucuria poate sfârşi prin necaz.
Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.
Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.
Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică.”
ApreciazăApreciază