Mă dezbrac de gânduri,
unul după altul
le azvârl haotic prin casă.
Atât de multe și grele,
mă mir că am putut să le port toată ziua.
Azi nu le pun la spălat,
o să le arunc.
Îmi place să ies noaptea
când orașul doarme
să le împrăștii în cele patru zări.
A doua zi le găsesc
lângă pernă,
obosite, sângerânde, însetate.
Mă privesc nedumerite,
niciodată cu ură.