Când îți pasă prea mult de ceea ce gândesc oamenii despre tine, nu mai ai timp să-ți pese de ceea ce crede Dumnezeu despre tine. Când te frămânți că nu te iubesc oamenii, nu reușești să te iubești pe tine, și nu, nu este egoism, este firesc, firesc să te iubești, să ai grijă de tine, de sănătatea ta fizică, emoțională, spirituală. Grijă să evoluezi, să te schimbi în bine, să-ți asumi responsabilitate pentru ceea ce spui și faci, să recunoști când greșești, grijă să fii și să-ți fie bine, să fii fericit, căci se știe, oamenii fericiți nu sunt răutăcioși, nu bârfesc și nici nu-i rănesc pe cei din preajmă. Când te rătăcești de tine însuți, te iei de mână și te aduci spre tine. Când nu știi ce ai de făcut, care decizie e cea mai bună, ia o pauză, ascultă-ți inima, ea simte ceea ce tu (încă) nu simți, sau nu vrei să recunoști că simți. Lasă-l pe Dumnezeu să-ți călăuzească pașii, El știe de ce experiențe, oameni, întâmplări, minuni ai nevoie în viața ta. El știe când ești pregătit, știe cât poți și îți oferă pe măsura puterilor tale, niciodată nu-ți va pune pe umeri o povară mai mare decât poți tu duce.
Când îți pasă prea mult de ceea ce gândesc oamenii despre tine, nu mai ai timp să-ți pese de ceea ce crede Dumnezeu despre tine.

Licurici, iar ai scris balsam pentru suflet! Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Emoție vie…textul tău!❤
ApreciazăApreciază