©️ Cine trebuie să rămână, rămâne…

Uneori te cramponezi de situații, strâns, ții cu tot dinadinsul să le faci să dureze, deși ești conștient că ar trebui să te zbați, să scapi, să evadezi.
Uneori te complaci în relații eșuate care nu doar că au încetat demult să te împlinească, să-ți aducă doza de bine, de zâmbet, de frumos, dar te împiedică să evoluezi, să înveți lucruri noi, să trăiești experiențe noi, te seacă de energie și timp.
Uneori te cramponezi de oameni cu care nu mai ești pe aceeași lungime de undă, cu care nu mai ai vise, planuri de viitor comune, cu care nu mai rezonezi.
Și decizi să-i lași în urmă, pentru că drumurile voastre se despart, pentru că zborul vostru nu mai este la aceeași înălțime. Nu e ceva neobișnuit, deseori se întâmplă asta.
Important este să-ți dai seama când nu mai trebuie să insiști, când e nevoie să lași situațiile, oamenii, emoțiile să treacă, să plece, să lase loc pentru ceva nou în viața ta. Am convingerea că din când în când e necesar să lăsăm să se întâmple ceea ce trebuie să se întâmple, asta numesc eu DESTIN, când stai pe margine și privești cum se aranjează toate la locul și timpul lor (uneori mult mai frumos decât îndrăzneai tu să speri), dar sunt și momente când pui umărul, muncești, transpiri, dai din coate, îți zdrelește genunchii, sfâșii bucăți din tine și le lași pe unde treci, asta numesc eu SOARTĂ.
Iar când pleacă unii oameni, ce mai contează că a fost Soartă sau Destin? Cine trebuie să rămână, rămâne, în ciuda tuturor situațiilor, neînțelegerilor, ba chiar și în ciuda ta.
Să rămâneți unii altora și să (vă) rămâneți vouă înșivă!