©️ Fericirea? O poți găsi oriunde…

Când îți zvâcnește inima a dor și ecou, înlături toate paravanele cu care te-ai înconjurat, dărâmi zidurile și respiri. Adânc. Profund. Intens. Știi că fericirea o poți găsi oriunde, într-un autobuz plin până la refuz, într-o stație de metrou, într-o căsuță ascunsă între dealurile unui sat, la un semafor, în niște ochi care te privesc cu surprindere când traversezi strada sau când te privești în oglindă. Și înțelegi că nu trebuie să-ți fie frică. Frică să plângi când lacrimile îți ajung la retină, să faci zgomot, să te închizi în cameră și să înjuri zdravăn când simți, frică de viitor, trecut, viață, emoții. Că nu trebuie să-ți fie frică să fii fericit, deși știi că nu o să dureze. Niciodată nu durează, dar poate că asta oferă savoare și frumusețe fericirii. Și stropul acela de lumină care îți înseninează amintirile și îți face sufletul să ofteze de dorul fericirii trecute, dar mai ales viitoare. Fiindcă știi că o să se întoarcă, o să te surprindă (din nou), o s-o găsești, o să te aștepte cuminte acolo unde ai lăsat-o ultima dată, sau dimpotrivă, într-un loc nou, în brațe noi, în ochi noi atât de străini, fascinanți și cunoscuți în același timp, din altă viață, trecută sau viitoare.