Toți avem probleme. Fiecare are parte de necazuri, neplăceri, situații dificil de gestionat, fiecare dintre noi are proprii demoni cu care luptă. Dar nu toți ne manifestăm la fel.
Unii se văicăresc la colț de stradă, își sfâșie veșmintele, își strigă în gura mare durerea astfel încât toți ceilalți să-i compătimească, în timp ce alții își plâng lacrimile în interior zâmbind senin. Oamenii din a doua categorie sunt deseori invidiați, pentru că sunt percepuți ca fiind fericiți. Nu-i privește nimeni suficient de atent încât să le vadă lacrimile adunate dincolo de pleoape, nici durerea care se ascunde în spatele zâmbetelor, nici tremurul vocii când spun „sunt bine!”. Cel mai îngrozitor plâns este plânsul sufletului, căci orice-ai face, nu-l alini. O parte din el se veștejește și asta de fiecare dată când plânge, încât la un moment dat sufletul ajunge să cuprindă mai multe cicatrici decât viață.
Licurici 
… Pentru că, de obicei, ne iau ochii văicăritorii amatori sau profesioniști 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Perfectă completarea ta! 💐
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am observat ceva, oamenii „rudimentari” nu au asemenea pb, ei n-au vreo treaba, doar cei mai sensibili si mai elevati patesc ceea ce ai descris tu.
Oare ce ai putea sa-i spui unui asemenea suflet ca sa-i alini durerea, macar putin?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
În unele situații cuvintele sunt neputincioase. Probabil tot ce putem face e să fim acolo și să îmbrățișăm.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, dar e doar o alinare oarecum temporara. Acel suflet cand o sa ramana singur cu sine, iar o sa vada acele rani adanci … e un fel de bucla.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Până la urmă mereu suntem singuri în fața durerii…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, din pacate asa este. Se spune ca se intampla asta pana invatam o anumita lectie si abia apoi trecem mai departe.
Totusi, oamenii nu-s aici pe pamant pt suferinta. Pt ce sa te nasti aici pt a suferi, pt ce?
Ceva e putred …. o sa aflam noi …
ApreciazăApreciat de 2 persoane