Cuvinte. Atâtea cuvinte. Șoptite, rostite, strigate. Și deseori cuvintele nu ajută, ci strică. Nu creează, ci distrug. Distrug punțile dintre oameni, relațiile, omoară sentimentele. Nu mai vreau cuvinte nici promisiuni. Vreau doar liniște, tăcere. Și în această liniște, gândurile să se așeze la locul lor. Să aștepte cuminţi să fie scrise. Până și scrisul face zgomot, dar cel puţin este un zgomot suportabil.
Oare cum ar fi fost dacă gândurile erau la fel de tăcute ca lacrimile? Poate nici nu le-am fi observat. În schimb, dacă lacrimile ar fi fost la fel de zgomotoase ca gândurile, oare câţi dintre cei din preajmă s-ar fi oprit să ni le șteargă?
Din nou cuvinte, scrise, rostite. Atât de multe, atât de zgomotoase, atât de tot!
Shht!
Hai să ne fim liniște și tăcere azi!
Licurici 
💯👏💌
ApreciazăApreciază