©️ Mesaj pentru oamenii perfecți…

Acesta este un țipăt pe care l-am ascuns mult, mult prea mult timp..

Da, sunt sensibilă! Mi se tot reproșează că sunt prea sensibilă de parcă ăsta ar fi păcatul capital al omenirii. Și nu este. Astăzi simt nevoia să strig că sensibilitatea nu este un defect, să strig tare, atât de tare încât să ajungă la urechile tuturor celor care mă privesc ca pe o ciudățenie.
Nu-mi pasă ce veţi crede despre mine citind aceste rânduri, oameni(!) perfecţi!
NU-MI PASĂ!!!
Da, sunt un om slab și îmi asum asta.
Da, am momente când mă întorc de la serviciu și mă suprind asupra gândului că mi-ar plăcea să mă invite cineva la cină, să mă facă să râd așa încât să uit toată mizeria, urâţenia și greutățile de peste zi!
Da, am momente când mă trezesc în toiul nopţii și mi-aș dori să am cui suna să-i spun că am insomnie (din nou!), să vină să mâncăm înghețată privind stelele.
Da, am momente când fiind în mulţime îmi doresc să fiu doar eu cu mine.
Da, am momente când fiind singură îmi doresc să am pe cineva alături, un om pe umărul căruia să-mi pun capul și în preajma căruia să mă simt în siguranță.
Da, am momente când vreau să plâng și nu pot, lacrimile nu alunecă pe obraji, ci în suflet.
Am momente..
Am diverse momente și stări de spirit pe care mi le exprim nu fiindcă vreau să fac paradă de ele, ci fiindcă nu pot să mă prefac. Nu pot să mă prefac că sunt fericită atunci când sunt tristă. Deși zâmbesc, privirea mă trădează. Ochii îmi reflectă de fiecare dată îngrijorarea, furia, tristețea, fericirea, visarea.
Da, într-o lume în care majoritatea oamenilor aleargă după lucrurile materiale, faimă, poziţii sociale, eu sunt o romantică. Eu încă cred în prietenii pentru totdeauna, visez la iubiri până la adânci bătrâneți, la îmbrăţişări sincere, zâmbete calde, săruturi pe frunte.
Da, sunt o visătoare!
Și da, sunt un om ușor de rănit.
Mă dor cuvintele jignitoare, privirile răutăcioase și dezaprobatoare, mă dor respingerile. Mă doare când văd textele mele copiate fără sursă și puse pe tot soiul de pagini. Mă simt jefuită nu de cuvinte, ci de emoţii, deoarece fiecare frază semnifică CEVA, gânduri, trăiri, emoţii, iar cei care îmi fură postările fură bucăți din mine și le aruncă cu nepăsare fără să conștientizeze măcar asta (și da, mulțumesc celor care aleg să distribuie, nu să fure! 🙏).
Mă doare încăpățânarea oamenilor, orgoliul și indiferența lor.
Mă dor toate lacrimile pe care le strâng de ani buni în suflet și nu le pot plânge.
Și mi-e frică..
Mi-e frică de ziua în care toate aceste lacrimi se vor cere eliberate din prizonierat.
Mi-e frică să nu rănesc oamenii.
Mi-e frică, că nu voi reuși să-mi găsesc calea, rostul și menirea pe acest pământ.
Mi-e frică, că nu voi deveni cea mai bună versiune a mea.
Da, mi-e frică!
Iertați-mă voi, oameni perfecţi care mă bârfiţi, criticaţi, judecaţi, condamnaţi!
Iertați-mă pentru sensibilitatea mea, pentru toate fricile, pentru acest moment de sinceritate și slăbiciune.
Iertați-mă că nu sunt perfectă ca voi!
Știu, acum nu sunt Licurici, ci doar Eugenia. Un om cu griji, răni, decepţii, frici, bucurii, visuri.
Un om..
Doar un om!

27.05.19