Unele lucruri se întâmplă târziu, prea târziu, încât atunci când au loc, realizezi că nu mai ai forță să te bucuri de ele, că ai pierdut toată energia dorinduți-le, luptând și visând la ele.
Unii oameni vin târziu, prea târziu, încât atunci când îi vezi cu sufletul îngenuncheat, realizezi că nu sunt așa cum i-ai păstrat tu in amintirile tale. Că în absența lor, i-ai ridicat pe un piedestal și în tot acest răstimp te-ai blamat că ești nevrednic de ei, te-ai gândit că nu meriți să le stai alături, când de fapt, ei sunt cei care nu merită să-ți fie în preajmă.
Uneori afli adevărul târziu, prea târziu, încât își pierde valoarea, fiindcă anii trăiți în minciună nu mai pot fi întorși.
Uneori mai târziu se transformă în prea târziu. Știu, unii spun că niciodată nu e prea târziu, dar eu consider că fiecare lucru, emoție, întâmplare trebuie să aibă loc la momentul potrivit, altfel își pierde valoarea, importanța și necesitatea.
Licurici 
Doresc sa te intreb ceva.
Daca consideri ca unele lucruri sunt sau vin prea tarziu, atunci cum te impaci cu ideea ca nici macar nu ai incercat si ca ai plecat din start cu aceasta „preconceptie” ca este „prea tarziu” ?
ApreciazăApreciază
Ideea nu este că aș accepta că unele lucruri vin prea târziu, ci că e nevoie să mergem înainte, să nu ne lăsăm pradă regretelor și părerilor de rău. Să ne bucurăm de ceea ce avem, în timp ce așteptăm să se întâmple ceva, sau să vină cineva. Uneori pur și simplu uităm să ne bucurăm de prezent cu gândul la ceea ce așteptăm de la viitor.
ApreciazăApreciat de 1 persoană