Până și îngerii greșesc,
iar tu aștepți să fiu perfectă.
Când demonul din mine
îmi șoptește la ureche
că am inimă de gheață,
mă prăbușesc pe podeaua rece
și suspin.
Îmi plâng neputința…
Nu sunt eroina
pe care ai ridicat-o pe
piedestal,
e doar umbra a ceea
ce aș fi putut deveni într-o zi
dacă nu aș fi săvârșit păcatul capital.
S-a întâmplat în momentul
în care am ales
să mă nasc ÎNCĂ o dată.
Credeam că o viață de om
îmi va fi suficient să învăț
ce înseamnă iubirea.
Am greșit.
Demonul îmi amintește asta
de fiecare dată când
rânjește
arătând cu gheara spre unica mea aripă.

Frumos si minunat poèm ! Felicitari !
Mai cu seama ei…îngerii, cazuti din cer pe-acest pamânt, ce si-au calcat eternul Legamânt, serpi si napârci lipsiti de har, de simtamânt, care ascund luminile-n pamânt, luptând din rasputeri racnind, sa-nghita daca s-ar putea chiar pe Cel Sfânt.
ApreciazăApreciază