©️ Sufletul

De fapt, sufletul este mic. Mai mic decât pumnul, ba chiar călcâiul. Mai ales când îi este teamă. Se preface ghem și se ascunde în călcâi pentru că, călcâiul este un os. Ce se poate întâmpla cu un os atât de  puternic și dur? Sufletul stă ascuns acolo ca într-o tranșee.

În restul timpului, sufletul rătăcește prin corp și face tot felul de chestii.  De obicei, urcă până în vârf, la cap, stă acolo și privește pe ferestre.  De aceea se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Deși mint, bineînțeles cei care spun asta. Ce fel de oglindă, când sunt ferestre, dincolo de care sufletul mic, zâmbitor și luminos, strălucește.

Adevărat, nu este întotdeauna așa. Uneori sufletul este găsit de alte suflete care îl maltratează, rănesc, scuipă. În asemenea momente, sufletul trage obloane la ferestre și se ghemuiește în mijlocul corpului, stă acolo el, atât de sublim cu destinu-i tragic și urlă poezie. Din acest motiv în interior frigul se amestecă cu un sentiment ciudat. Oamenii nebuni cred că este din cauza foamei și se grăbesc să mănânce. Ce naivi!

Dar de cele mai multe ori sufletul este fericit. Dacă se simte iubit și protejat, dacă a văzut suflete frumoase, se așează la ferestre și începe să cânte. Oprește-te o secundă și ascultă.  Auzi o voce cristalină, ca de copil?  El e. Sufletul tău.