A se citi printre rânduri..

©️ Singurătate

Peste 7 miliarde de oameni pe pământ ( am scris șapte cu cifre, cifrele impresionează mereu). Și cât am scris fraza de mai devreme s-au născut mai născut o sută și ceva de oameni. Mulţi, foarte mulţi. Atunci cum se face că sunt atâţia oameni singuri? Cum? Fizic nimeni nu este singur. Fiecare are pe cineva alături, familie, colegi, prieteni, vecini. Și totuși, în această mare de oameni, ne simţim singuri.
Și cel mai grav e că sentimentul de singurătate vine în vârful picioarelor, pe neauzite, așa încât fiind în mijlocul mulțimii te simţi îngrozitor de singur. Singur în mulțime. Ar putea părea absurd și totuși nu e. E doar realitate. Mă întreb cum am ajuns aici. Când a ales omenirea calea greșită?
Poate atunci când cei dragi au întrebat cum te simți, dar nu au așteptat și răspunsul.
Poate atunci când au ţinut cu dinadins să vorbească, dar nu au mai avut răbdare să audă.
Poate atunci când au auzit, dar nu au ascultat.
Poate atunci când te-au judecat, în loc să te înțeleagă.
Poate atunci când te-au rănit, în loc să te vindece.
Poate atunci când au ales să plece, în loc să asculte explicațiile.
Poate atunci când au ales indiferența în locul dragostei.
Poate..
Nu știu momentul și motivul exact, știu doar că singurătatea a devenit atât de obișnuită și firească încât doi oameni fiind unul alături de celălalt tot singuri continuă să se simtă. Destin? Soartă? Viaţă? Alegere?
Eu..am învățat să fiu singură. De altfel singurătatea îmi este prietenă fidelă de ani buni. De ce fidelă? Pentru că nu m-a trădat niciodată, mi-a păstrat cu sfinţenie secretele, m-a ascultat fără să pună întrebări, și cel mai important, a venit mereu la pachet cu liniștea.
Am avut destule momente când m-am simţit singură printre oameni așa încât am ales să stau departe de ei, în limita posibilităților. Pe de altă parte am conștientizat că e normal să fiu singură, pentru că nimeni nu îmi va fi alături până la sfârșitul zilelor. Nimeni nu rămâne pentru totdeauna. Sunt trecători care se reţin mai mult sau mai puţin. Atât.

07.01.2018

9 gânduri despre „©️ Singurătate

  1. Nimic pe aceasta lume, în aceasta dimensiune a perceptiei 3D, nu este mai trist, dureros, greu de suportat, si totusi paradoxal, magnific, magic, minunat, decât sa fii respins si parasit de cei dragi, pe care i-ai iubit îi iubesti cu adevarat, închis în „odaia de sus” în partasie intima în Lumina Divina mângâietoare, blânda, lina, la cina cea de „taina” cu Fiul omului Hristos Iisus.

    Fii binecuvântat cu liniste, bucurie, pace, si partasie din Cuvânt AAAE, drag Licurici luminos ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu