©️ De ce iubim femeile?

Au discuțiile trecute de miezul nopții ceva special. Oamenii se transformă, devin mai calzi, mai deschiși, mai sensibili. Uneori, odată cu dispariția grijilor de peste zi, cad și măștile.

Dialogul de mai jos l-am avut acum ceva timp. În una dintre nenumăratele nopți albe pe atunci..

M, Mihai

M – Chiar așa. De ce iubim femeile?
E – Tu să-mi spui. Tu le-ai iubit!
M – Pentru că voi nu înțelegeți alt limbaj. Sau nu îl acceptaţi. Pentru că e imposibil să stai în brațele ei și să rămâi inert. Doar dacă ești psihopat ai putea. Pentru toate momentele alea de iraționalitate în care se plânge mereu și te face în toate felurile în loc să spună simplu „iubește-mă!”. Nu ai cum să nu iubești femeia, chiar și când decide să te părăsească. Un bărbat care a iubit în relație nu pleacă niciodată de tot, el încă te mai iubește. Dar o femeie poate. Poate să iubească și mai mult și mai intens, dar când se termină, ăla e finalul. Pentru că atunci când îţi vine să o omori nu poţi, nu poţi nici să o lovești. Îţi vine să îi spui să te părăsească de frică să nu îi faci rău. Pentru că nu ești bărbat fără ea. Atunci când vine te face bărbat și când pleacă te lasă băiat.
E – Acum zău dacă nu mă bucur că sunt femeie! Trebuie să recunosc că răspunsul e peste așteptările mele.
M – E bine sau rău? Mă îngrijorez?

E – E de bine. S-ar putea să mă inspir din mesajele astea și să scriu ceva pe blog. Sunt convinsă că va fi unul dintre cele mai apreciate articole. Am voie să folosesc răspunsurile tale, da?
M – Ai voie.
Cât de mare e iubirea și cât de mic sunt eu. Iubirea mea e neînțeleasă. Atât.
E – Hai să fiu sinceră. Nu am iubit niciodată. Da, am simpatizat pe parcurs dar nu a fost iubire. De aceea am spus aseară că nu sunt expertă în ale iubirii. De aceea și evit să vorbesc despre iubire, daca aș vorbi, aș fi asemenea unui orb care vorbește despre culori.

M – Pot să te întreb ceva? Ce înseamnă pentru tine să fii iubită sau mai exact cum îţi dai seama că ești iubită?
E – Fii atent, nu am spus ca nu am fost iubită. Am spus că nu am iubit. Două chestii exact opuse.
M- Vreau să spun că suntem la nivel fundamental ființe reciproce. Unii spun „te iubesc” și cântă poezii, și alţii îţi fac un sandviș dimineața înainte să pleci la muncă. Unii pictează culori și fac sculpturi, iar pentru alţii iubirea înseamnă doar atingere fizică, doar contact sexual. De obicei tindem să dăm înapoi ceea ce primim.
E- Unii dau și fără să primească, sau primesc fără să ofere.
M- Da. Și deci te-ai simțit iubită dar nu ai iubit.
M- Da. Și nu am primit ceea ce mi s-a oferit (dacă cumva te interesează).
M- Să înțeleg că nu ai vrut să primești ce ţi s-a oferit ?
E- Nu mi s-a părut normal să primesc fără să ofer, în primul rând, în al doilea, ar fi însemnat să dau speranțe false unui om ( ar fi crezut că poate cumva, cândva va fi iubit de către mine) și nimeni nu merită să primească speranțe false. Și m-am convins: o dragoste nu ajunge la doi. De obicei tot aud că dacă iubește unul dintre cei doi parteneri atunci dragostea ajunge pentru a menține o relaţie. Și nu. Nu ajunge.
M- Înţeleg. Recent am renunțat la o iubire mare pur și simplu pentru că știam că acolo nu e locul meu și că se va termina. Nici eu nu vreau jumătăți de măsură și nici resturi. Dar nici nu pot oferi doar bucăţi.
E- Bine că prin mesaje nu se transmite și oftatul..

13.01.2019