Multe se pot întâmpla pe parcursul unei zile. Poți cădea, te poți ridica, poți zâmbi, plânge, îți poți pierde sau regăsi echilibrul.
Poți trece printr-o mulțime de stări și evenimente, iar oamenii te vor privi, te vor aplauda, te vor critica. Și asta în decursul unei zile. Dar pe parcursul mai multor zile, îți dai seama cum se vor schimba părerile lor? Păreri pe care tu pui preț, de care ții cont. Ba chiar deseori contează mai mult decât propria ta părere, uneori chiar și fericire, fiindcă fericirea și liniștea ta depin de ceea ce cred ei, oamenii care nu știu prin ce treci, ce sacrificii faci, ce greutăți îți apasă umerii și sufletul. Dacă ei nu știu toate aceste lucruri, de ce îi lași să-ți influențeze starea de spirit, încrederea în sine, echilibrul? De ce pui părerile lor mai presus decât propria părere? De ce cauți să te privești prin ochii lor, dar nu prin propriile gânduri, gesturi, emoții?
Indiferent de ceea ce ți se întâmplă în acest moment, nu uita, important e să crezi în tine, Tu! Opiniile celorlalți se schimbă în fiecare zi! Contezi tu, echilibrul, fericirea, demnitatea, visurile, emoțiile tale, nu părerile lor.

4 gânduri despre “©️ Părerile lor

  1. Asa este, înca din primii ani de viata suntem învatati, de parintii biologici sa ne supunem legilor si sistemelor facute de ei, apoi de educatori, profesori si de sistemele filozofico-religioase, politico-economice, în care ne desfasuram activitatea, ignorând principiile Cuvântului AAAE al Scripturilor, Singurul care, înteles si aplicat obiectiv-pragmatic, v-a elibera fiinta din sistemele milenare imperfecte ale „omului faradelegii” care cu cât s-a dezvoltat în plan tehnologic, fizico-material, cu atât s-a pierdut în irealul (areal) virtual, mortal. 😉
    „Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
    Căci este ca un nenorocit în pustie şi nu vede venind fericirea; locuieşte în locurile arse ale pustiei, într-un pământ† sărat şi fără locuitori.
    Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!
    Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod.
    Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?
    Eu, Domnul, cercetez inima şi cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui.”
    Binecuvântarile ceresti si pamântesti sa-ti învesmânteze fiinta etern, drag Licurici frumos si luminos!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s