©️ Dependență

Suntem dependenţi de lucruri, obiecte, deprinderi, sentimente, emoţii, oameni. Mai ales oameni. De culoarea zâmbetelor, vocile, ochii, mângâierile, șoaptele, mesajele, apelurile lor. De emoţiile pe care ni le provoacă. Și nu e ca și cum ai ţine neapărat să devii dependent de un om. Nu. Se întâmplă firesc, pe nesimţite. De la un „Bună!” se ajunge la ore întregii de discuţii. Discuţii care decurg ușor, fără să depui prea mult efort. Și ajungi să aștepţi. Aștepţi un mesaj, o poză, un sunet. Te curpinde febrilitatea când întârzie semnul pe care îl aștepţi. Nu înțelegi cum de ai putut trăi înainte să cunoști acel om de care ai devenit dependent ca de aer. Și totuși ai putut. Așa cum vei putea trăi și după ce vei mai înceta să menţii legătura cu el. Vei putea, dar nu vei mai fi la fel. Fiindcă oamenii te transformă, de fapt, te transformi tu, ei doar te provoacă. Uneori după plecarea lor îți dispare lumina din ochi, alteori îți îngheață funcţia zâmbetului. Uneori rămâi gol și înghețat, alteori cu sufletul zdrobit în mii de bucăți. Te schimbi. Nu ai cum altfel, atâta timp cât pui suflet într-o relaţie.
Acum câţiva ani aveam în viața mea un om de care eram dependentă. Un om care era suficient să-mi dea un mesaj sau să-i aud vocea ca să-mi însenineze și cea mai întunecată zi. Nu știu cum am ajuns să fiu dependentă de el, dar știu că a durut când a plecat. A durut, dar a trecut. Poate nu de tot, dar cel puţin nu mai doare la fel de mult ca la început. În anii cât am ţinut legătura știam în fiecare an cu câteva zile înainte că urma să-i fie ziua de naștere. Era una dintre informațiile care parcă îmi era gravată cu fierul roșu în minte și suflet, nu uitam de ziua lui de naștere. Zilele trecute a fost ziua lui de naștere și nu mi-am amintit automat de ea așa cum s-a întâmplat atâţia ani la rând. De fapt nu mi-am amintit de ziua lui de naștere decât după ce am primit notificare (da, ne avem încă în listele de prieteni pe o rețea de socializare).
Nimic nu este pentru totdeauna. Nimic nu este veșnic. Până și oamenii care îţi pătrund în A.D.N, în gânduri, în suflet nu rămân acolo până la sfârșit. Toate au un termen de valabilitate. Uneori se așterne praful uitării peste amintiri…

26.02.2019