Trecem printr-o perioadă grea, o perioadă care ne-a forțat (pe unii) să conștientizăm cât de neputincioși / fragili suntem în fața fricii, bolii, necunoscutului. Cât de neînsemnate sunt „valorile” pe care puneam până nu demult accent. Acum nu mai contează câte like-uri avem, cât de perfecte sunt pozele de pe Instagram, cine și ce mașină are, ce țoale de firmă am achiziționat. Toate sunt fleacuri. Ce contează cu adevărat în aceste momente de cumpănă sunt cei dragi, liniștea, sănătatea, fericirea, siguranța lor. Personal, dacă până nu demult mă luam cu viața și amânam să-i scriu/sun mamei care se află la o distanță de peste o mie de kilometri de mine, acum o fac în fiecare zi, uneori chiar și de câteva ori pe zi, că să mă asigur că e în regulă.
Văd postări frumoase pe tot soiul de rețele de socializare cu vedete care donează sume de bani spitalelor, fac acte de caritate, dar văd și oameni simpli, modești care nu rămân indiferenți față de cei din preajmă, care, de exemplu, merg la cumpărături pentru vecinii lor bolnavi sau mai în vârstă. Parcă s-au schimbat oamenii, au devenit mai atenți, mai buni, mai liniștiți.
Au și perioadele complicate părțile lor bune. Acum am închis geamurile și ușile, în schimb, ne-am deschis inimile. Poate rămânem cu ele deschise și după ce trece pandemia. Poate…
Licurici 