Când unii te rănesc, alţii te vindecă. Cu zâmbete, cu îmbrăţişări, cu blândețe, cu răbdare, cu atenţie, cu empatie, cu iubire. Uneori o fac fără să spună nimic, doar stând alături de tine. Ei sunt genul acela de oameni buni de pus pe rană. Emană căldură, înțelegere, lumină prin toţi porii. Nu știu dacă asemenea oameni se nasc astfel, sau devin. Cert este că sunt extraordinari. În preajma lor te simţi în siguranță. Ești tu, cel autentic, cel adevărat. Te simţi protejat, acceptat, iubit. Te simţi Acasă! De fapt, tind să cred că nu se nasc așa, ci devin. Da, sunt convinsă că devin astfel. Fiindcă doar un om care a cunoscut gustul amar al tristeții, trădării, singurătăţii, dezamăgirii poate trata pe altcineva cu atenţie și răbdare. Doar un om care a fost rănit, poate vindeca. Doar un om care a fost respins, poate accepta pe cineva. Doar un om care a fost doborât, îi poate ajuta pe ceilalți să se ridice. Doar un om care a plâns, poate șterge lacrimi, poate desena zâmbete pe chipuri, poate pune scântei de fericire în priviri și iubire în suflete.
Nu uita niciodată, când unii te rănesc, alţii te vindecă.
Licurici 