Zilele se scurg monotone una după cealaltă. De cele mai multe ori ai același program zi de zi. Trezitul fără chef dimineața, serviciu, nerăbdarea de a ajunge seara acasă, ajuns acasă verificarea rețelelor de socializare (în caz că nu ai reușit s-o faci ziua), cina, duș, somn. Acestea sunt acțiunile oamenilor în linii generale. Probabil mai sunt alte activități, dar nu vreau să pun accent pe activități în sine, ci pe monotonie. Acea stare de plictiseală, oboseală care ne cuprinde sufletul, trupul, gândurile și care face, ca, zilele să fie atât de asemănătoare, ba chiar trase la indigo pe alocuri. Probabil că este de vină și comoditatea, dacă tot te-ai obișnuit cu anumite lucruri, de ce să le mai schimbi?! Și ușor ușor zilele trec, anii trec, viața trece.
Iar la sfârșit, în loc să numeri satisfacții, amintiri frumoase, numeri frustrările, părerile de rău.
Încearcă să faci ceva cu viața ta! Nu (neapărat) pentru alții, ci pentru tine! Ieși din starea de moleșeală! Încearcă să faci ceva pentru tine în fiecare zi! Citește, ascultă muzică, mergi la plimbare, interacționează cu oamenii, scrie, gătește, pictează! Fă ceva la ce te pricepi (chiar dacă nu îți iese extraordinar!). Iar dacă nu te pricepi la nimic, experimentează!
Când a fost ultima oară când ai făcut ceva pentru prima dată?!
Nu-ți fie frică să descoperi cine ești, care îți este potențialul! Crede-mă, nimic nu poate fi mai rău decât starea letargică în care obișnuiești să te complaci uneori! Ai curaj să fii Tu!
Licurici 
Când ești uituc, așa cum sunt eu, multe lucruri îți pot apărea ca inediate, deși le-ai mai întâlnit chiar în dese rânduri 🙂 Eu sunt ca peștele acela din acvariu, mereu surprins și încântat de ce văd chiar și în drumul spre serviciu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Uitarea ta este molipsitoare cumva? Întreb pentru un prieten! 🙈😊
ApreciazăApreciază