Crăciunul ar trebui să însemne speranță, bucurie, căldură, familie. Până la urmă este vorba despre nașterea Mântuitorului..
Și totuși..
Sunt mulți oamenilor triști, singuri. Îmi amintesc că acum câţiva ani în urmă am stat singură la masa de Crăciun. Ai mei erau plecaţi din ţară, de fapt în acel an am fost singură nu doar în noaptea de Crăciun. În acel an m-am schimbat, am conștientizat că trebuie să am încredere în mine și în Doamne Doamne. Tot de atunci singurătatea mi-a devenit prietenă, prietenă fidelă. Dar nu despre mine vreau să vorbesc. De altfel nu vă scriu aceste rânduri ca să vă provoc milă pentru mine ( dacă urăsc ceva pe lumea asta, e ca oamenii să mă privească cu milă, motiv pentru care nu vorbesc despre mine decât atunci când nu am de ales).. Scriu aceste rânduri ca să vă provoc să fiţi mai atenţi, mai binevoitori, mai răbdători cu vecinii, colegii, necunoscuţii din mijloacele de trasport, din magazine, cu vânzătorii, cu femeile de serviciu. Unii așteaptă cu nerăbdare și bucurie Crăciunul în timp ce alţii îl așteaptă cu groază. Unii vor avea pe masă bucate alese iar alături oameni dragi, în timp ce alţii nu vor avea decât un colţ de pâine și amintirea unor suflete!
Nu știm ce lupte se duc în sufletele oamenilor. De ce să-i mai împovărăm și noi cu priviri urâte sau vorbe răstite? Nu ne costă nimic un salut, un zâmbet, o vorbă bună, în schimb toate astea pot reda speranța și încrederea unui om, unui suflet. Știţi ce poate face un suflet când speră? ORICE! Poate face absolut orice!
Să fim mai buni de Crăciun, poate rămânem așa tot anul!
Decembrie, 2018
Licurici 