Lumea paralelă

Uneori trăim în lumea noastră paralelă uitând cine suntem cu adevărat, jucând roluri care nu ne aparțin și nu ne reprezintă. Trăim astfel și cumva ajungem să ni se pară firesc, că așa ar trebui să fie, deși intuim că ceva nu e în regulă. Simțim că trebuie să facem niște schimbări, dar nu știm ce să schimbăm și începem cu oamenii din preajmă. Ni se par reci, străini. Nu suntem pe aceeași lungime de undă și renunțăm la ei, la relații. Sperăm că data viitoare vom întâlni omul cu care vom rezona din priviri și jumătăți de fraze. Căutăm, sperăm. Și vine momentul suprem când evadăm din lumea paralelă în cea reală. Vine acel moment când renunțăm la măști uneori de bună voie, alteori fiind presați de situații. Atunci descoperim cine sunt oamenii de alături și mai ales ne descoperim. Conștientizăm că rolul pe care îl jucam până nu demult nu era al nostru, din această cauză străini ni se păreau și ceilalți. Uneori conștientizăm că nu eram pregătiți pentru acest moment decisiv, alteori ne întrebăm:” poate ar fi trebuit să evadăm mai devreme?” Este important să ne trezim când dormim cu ochii deschiși.