Și vine un moment când conștientizezi că trebuie să pleci. Dintr-o relație romantică sau de prietenie. Conștientizezi că pentru cel de alături nu mai ești o prioritate, ci o opțiune. Și nu contează de cât timp durează relaţia, ci cum v-aţi transformat voi pe parcurs, dacă aţi evoluat sau dimpotrivă. Când omul de lângă tine a devenit un străin, când s-a schimbat într-atât încât te întrebi cine e, mai are rost să stai alături de el?! Când vezi că a avut nevoie de prietenia/iubirea ta doar atât timp cât l-ai ajutat, susţinut iar apoi a uitat de unde s-a pornit, mai are rost să stai alături de el?! Dacă își face cunoștinţe noi, dar pentru tine nu este disponibil, nu are timp, mai are rost să stai alături de el?!
Un om se schimbă doar dacă dorește și dacă a devenit rece, indiferent e doar alegerea sa. Dacă a devenit prietenos, atent, iubitor e din nou alegerea sa. Totul ţine de alegeri. Și dacă cel de lângă tine a devenit indiferent, pleci. Pui amintirile frumoase la păstrare și pleci. Nu poţi aștepta la nesfârșit pe cineva să-și facă timp pentru tine, să-și amintească de tine. Viaţa e prea scurtă ca să cerșești atenţia, prietenia, iubirea cuiva. Pleacă de acolo de unde te simţi neiubit, nerespectat, în plus. Uneori trebuie să renunţi la oameni nu pentru că nu-i mai vrei, ci fiindcă ei au renunțat la tine. Nu poţi să rămâi lângă un om care nu te vrea alături.
Aceasta e valabil pentru toate genurile de relații, chiar și pentru cele de prietenie care au durat ani buni, mai ales pentru ele este valabil.
Licurici 