Ceea ce ne deosebește pe noi oamenii, unii de ceilalți sunt visurile, aspirațiile, dorințele noastre. Într-un cuvânt fericirea. Da, anume fericirea. Pentru că ea are forme, înțeles divers pentru fiecare dintre noi. Întreabă un om ce înseamnă pentru el fericirea și vei afla ce îi lipsește, la ce visează, ce dorințe are. Paradoxal cum fericirea ne deosebește și tot ea ne face să semănăm unii cu alţii. Ne asemănăm deoarece toţi fără excepţie o căutăm. Cu toţii vrem să fim fericiţi. Ne agităm, alergăm, adunăm tot soiul de chestii materiale cu speranța că poate, poate fericirea ar sta ascunsă în haine, mașini, case, bani. Ne agaţăm de oameni cu speranța să găsim fericirea noastră pitită în ei. Și când obosim de tot să alergăm, să căutăm, ea fericirea ni se așează ușor pe umăr. Asta ar putea să se întâmple în timp ce admirăm un apus de soare, savurăm o cafea, ascultăm o melodie, privim stelele. Ar putea să se întâmple în orice moment dacă facem liniște. Da, e neapărat să fie liniște fiindcă fericirea are pași ușori și se sperie de gălăgie. Abia în astfel de clipe realizăm că fericirea a fost mereu la noi, în noi, cu noi, doar că fiind atât de ocupaţi, agitaţi nu am observat-o.
Astăzi fă liniște și lasă fericirea să se așeze pe umărul tău!
Licurici 