M-a trezit cocoșul. Cânta cu atâta foc încât ar fi fost imposibil să mai pot dormi, oricât de mult mi-aș fi dorit. Nu m-a mai trezit cântatul cocoșilor de ani buni. Îmi amintește de copilărie. De zilele când nu aveam griji, necazuri, gânduri. Cocoșul încă cântă. Mă ridic din pat și merg la geam, dau perdelele la o parte și soarele dă imediat buzna în cameră. Deschid geamul, acum disting și cânt de păsări. Conștientizez că viața e frumoasă. În ciuda tuturor problemelor, gândurilor, greutăților, necazurilor. Viaţă este deja minunată dacă auzim cântec de cocoș, de păsări, vedem cerul, simțim sărutul soarelui pe chip.
Poate problema noastră, a oamenilor este că imediat ce deschidem ochii dimineață ne gândim la ce avem de rezolvat, de făcut și uităm să mulțumim pentru privilegiu de a fi în viaţă, pentru că da, acesta este un privilegiu.
Astăzi să ne bucurăm de viaţă, de soare, de zâmbete, de oameni. Să fim bucurie și iubire!
Licurici 