Soarele îmi face semn. O nouă zi. Îmi doresc să fie liniștită. Cu oameni senini, buni, răbdători, atenţi. Nu știu cum va fi. Poate că acesta este farmecul dimineților, că nu știm ce fel de zi aduc. Dacă am ști, probabil nici n-am ieși din casă uneori. Primele momente imediat ce deschidem ochii, sunt cele mai sincere( cred eu!), fiindcă avem mintea golită de griji, ne putem gândi la ceva semnificativ. Eu de obicei mă surprind gândindu-mă la un zâmbet, o voce, un chip, un vis care cine știe dacă se va îndeplini vreodată, dar îmi dă curaj, poftă de viaţă, încredere. Da, categoric nu contează cu cine îţi petreci timpul, ci de cine îţi amintești în singurătate. Și singurătate dă buzna de cele mai multe ori înainte de a merge la somn și imediat ce ne trezim. Vine în momentele în care suntem vulnerabili, vine neinvitată și..
Gata! Pe mai târziu, singurătate. Acum trebuie să plec la serviciu. Știi că mă bucur să te văd de fiecare dată.
Licurici 