Știi..
Aș vrea să am curaj să-ți scriu. Să te întreb cum ţi-a fost ziua. Cum te-ai simţit azi. La ce te-ai gândit. Mi-aș dori să te sun, să-ți aud în sfârșit vocea. Mi-ar fi plăcut să stăm pe o bancă undeva, mână în mână, suflet lângă suflet să privim stelele, să ne ascultăm tăcerile. Mi-ar fi plăcut să te cunosc așa cum ești tu, dincolo de masca ta de om orgolios. Știu că ești un om sensibil. Intuiția mi-a șoptit asta și eu am încredere în ea. Mi-ar fi plăcut să-ţi cunosc fricile, rănile, obsesiile, grijile, gândurile. Mi-ar fi plăcut să te cunosc pe tine, întreg, tot, cu calități și defecte.
Dar n-o să-ţi scriu. N-o să te întreb cum ești, ce lupte se duc în interiorul tău. N-o să te întreb ce și de ce te doare pentru că tu nu ai nevoie de mesajele mele, nu ai nevoie de compasiunea, tandreţea și atenţia mea.
Poate că ai nevoie de un om care nu are nevoie de tine. Cine știe..
Licurici 