Publicat în Versuri

Ecoul amuţit

Alunecă cuvintele
Se izbesc de stânci, stele și lună.
Până și ecoul a amuţit.
Nu mai știe dacă să răspundă „Te iubesc!” sau „Te urăsc!”.
Brusc se lasă tăcerea.
Silabele au rămas suspendate
Între cer și pământ.
Între inimi
Între respirații.
Cuvintele au făcut liniște.
Se aude doar vântul
Doinind în depărtări.

Autor:

Cine sunt eu?! Sunt un om care colecționează suflete, zâmbete și amintiri.. E. C.💙

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s