Alunecă cuvintele
Se izbesc de stânci, stele și lună.
Până și ecoul a amuţit.
Nu mai știe dacă să răspundă „Te iubesc!” sau „Te urăsc!”.
Brusc se lasă tăcerea.
Silabele au rămas suspendate
Între cer și pământ.
Între inimi
Între respirații.
Cuvintele au făcut liniște.
Se aude doar vântul
Doinind în depărtări. 
Ecoul amuţit
Licurici 