Publicat în Versuri

La margine de timp

Tu stai la un capăt al universului
Iar eu la altul.
Tu înțelept și răbdător cât un mileniu,
Eu, cât o oră.
Atâta timp și spațiu și stele-ntre noi,
Doar gândurile răzlețe ni se mai întâlnesc uneori.
Îţi simt respirația în nopțile când lupii tac
Și luna urlă
Iar vântul se joacă cu valurile mării.
Inimile noastre își dau întâlnire în fiecare zi
La margine de timp.
Dar întârzie de fiecare dată cu o bătaie
Și inima ta, și inima mea.

Autor:

Cine sunt eu?! Sunt un om care colecționează suflete, zâmbete și amintiri.. E. C.💙

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s